Dermatita atopică - consideratii clinice. Simptome și semne în funcție de vârstă

Dermatita atopică (D.A.) este o boală cutanată inflamatorie cronică, pruriginoasă, cu debut, de regulă, în primii ani de viață. DAR rămâne posibil și debutul la vârsta adultă sau la bătrânețe.

Evoluția tipică presupune alternanța de puseuri eczematoase și remisii, adeseori fără o explicație clară. Este posibilă și o evoluție continuă a bolii.

În absența unui biomarker specific, diagnosticul dermatitei atopice este prin excelență clinic, testele de laborator fiind rareori necesare.

SIMPTOMUL CENTRAL ESTE PRURITUL (adică mâncărimea pielii) intens, de necontrolat și care provoacă insomnii. Deși poate fi prezent încă din primele săptămâni de viață, părinții îl sesizează atunci când ciclul prurit-scărpinat se maturizează, de regulă, în jurul vârstei de 3 luni.

SEMNUL PRIMAR ESENȚIAL AL D.A. ESTE ECZEMA (acută, subacută, cronică) - cu structură specifică și localizare dependentă de vârsta pacientului:

1. Infantul (copil)

Uscăciunea cutanată (xeroza) este timpurie și adeseori generalizată (de regulă, fără afectarea zonei de scutec).

Leziunile inițiale vizează fața (obrajii, fruntea, scalpul), fețele de extensie ale membrelor inferioare, cuta cotului și genunchiului. Se prezintă ca plăci imprecis delimitate, eritematoase (roșii), acoperite de cruste și scuame. Zonele perinazală și de scutec rămân neafectate.

2. Copilul de la 2 la 16 ani:

Uscăciunea este generalizată (pielea apare aspră, uscată și se descuamează).

Eczema vizează preponderent zonele de flexură (plică genunchi și coate), fesele și coapsele.

La modificările cutanate eczematoase din perioada copilăriei mici, se adaugă lichenificarea, ca urmare a scărpinatului repetat. Aceasta se prezintă ca zone de piele îngroșată, cu un desen accentuat și este mai semnificativă în zonele de plică și la nivelul protuberanțelor osoase.

Apar paloarea facială, eritemul și descuamarea din jurul ochiului, pliuri accentuate infraorbital (pliurile Dennie-Morgan).

3. Adultul (>16 ani):

Uscăciunea este pronunțată, iar leziunile devin mai difuze (aspectul este unul de piele roșie, uscată și aspră).

Fața este frecvent afectată, lichenificarea (adică îngroșarea exagerată a pielii) este și ea prezentă.

În absența unor modificări de laborator specifice, diagnosticul D.A. rămâne prin excelență clinic și, în unele cazuri, dificil. Criteriile originale de diagnostic formulate în 1980 de Hanifin și Rajka au fost modificate de multe ori, experții încercând să formuleze criterii clinice practice de diagnostic potrivite pentru arii geografice și grupe de vârstă specifice.

Trăsături esențiale ale D.A.(trebuie să fie prezente pentru diagnostic) sunt:

Trăsături importante ale D.A. (ce susțin diagnosticul) sunt:

La acestea se adaugă trăsături asociate (nespecifice, dar care pot sugera dermatologului diagnosticul de D.A.): răspuns vascular atipic, keratoză pilară, pitiriazis alb, hiperliniaritate palmară, ichtioză, modificări periorbitale/oculare, peribucale (în jurul gurii), în jurul urechii, prurigo, etc.  

Elemente cheie de reținut:

 

Dr. Alina Crișan – MD., PhD. Dermatologie